ca sa stii ca am gandesc la tine

fragmente din toate filmele pe care le-am vazut impreuna se amesteca fantastic cu fragmente imponderabile din propriul nostru film...
am o senzatie acuta de tine...
ca si cum te respir sau ma respiri si devin din ce in ce mai fluida...
somnul tau si ploaia care te-a udat...nu s-au evaporat...au ramas in mine...
inca mai fumam in ultimul vagon
privind linia sinelor
lasand in urma pe rand orasul si marea....
ma gandesc la tine....
asculta...

ti-am turnat marea in ceasca de ceai...

london in the rain

melodie pentru zile de vineri...ma fascineaza melodia asta... london in the rain-variety lab

principii cuantice

E foarte ciudat cum in situatii de criza (crizele mele sunt dese si autodeclansate) Memoria selecteaza unele informatii care, desi vagi sau incomplete au un fel de efect revelator. Astfel ieri noapte, in mijlocul unei discutii cu un prieten, mi-am amintit de ceva foarte voalat de la orele de fizica din liceu. Ceea ce in mintea mea era formulat drept teoria incertitudinii era de fapt, asa cum am descoperit ulterior in urma unei mici cerecetari,Principiul Incertitudinii, un principiu al teoriei cuantice, formulat in 1927 de Werner Heisenberg, care postuleaza imposibilitatea determinarii precise si simultane a unor parametri. Impulsul si pozitia unei particule, energia si coordonata temporala corespunzatoare acelei energii sunt doua cite doua, astfel de parametri. rigurozitatea cit mai mare a determinarii unuia dintre ei va atrage dupa sine imposibilitatea determinarii precise a celui de-al doilea. Daca, spre exemplu, se poate determina cu probabilitate maxima impulsul unei particule elementare, probabilitatea ca si pozitia ei sa fie cunoscuta scade la minim. Mai simplu spus nu poti sti si pozitia unui obiect si directia in care el se misca in mod simultan, si extrapoland cred ca se poate pune si omul sub aceleasi considerente...Astfel am ajuns sa ma intreb foarte profund ce imi doresc eu sa determin mai precis- pozitia unui om sau sensul in care el evolueaza. Desi nu mi-am formulat foarte clar niste argumente pentru fiecare ipoteza in parte tind sa cred ca ceea ce ma intereseaza mai mult e sensul de evolutie...

Regina Spektor

eclectica,superb curajoasa si creativa, muzica Reginei Spektor ma surprinde intotdeauna cu o noua semnificatie pe care o gasesc fie in versurile cu influente literare din F. Scott Fitzgerald, Ernest Hemingway , Virginia Woolf sau Boris Pasternak, fie in linia melodica in care se imbina atat de frumos si original nuante de jazz, folk traditional american, cantece populare rusesti si chiar hip hop.
aceste naratiuni muzicale ale Reginei Spektor beneficiaza si de expresia vizuala a unor videoclipuri foarte bine realizate , originale, aproape dadaiste uneori,care par ca au rasarit tocmai din acel fond rusesc al artistei cu toate implicatiile sale-ortodoxism si iudaism, basme populare, istorie, frumusetea femeilor, amplitatea spatiilor...
albumul "Begin to hope" descrie experiente umane in ritmurile centrului nervos ale fiintei...un adevarat act de introspectie si pentru artista si pentru ascultator...
preferata mea- summer in the city...

azi

melodie de miercuri...Edith Piaf - Milord

o poveste fara importanta

e o lampa fara fire care sta aprinsa in mijlocul unei strazi scurte incadrata de pomi infloriti...poate ciresi japonezi

lampa are abajur de matase galbena...

corabii de hartie plutesc in lumina ei complicata si marina...

totul pentru a spune o poveste fara sfarsit si fara importanta

aparuta inopinat ca un baobab pe mana mea dreapta...

a fi sau a nu fi...lampa...

ieri

da, ai dreptate..merita sa traiesti pentru zile ca ieri, chiar daca au fost o minciuna...

N...P

exista un N.P in fiecare...un punct al nordului absolut, acolo unde abstractul memoriei sta simfizat cu excesul glacial...

N.P e punctul unde te intrebi daca te poti sinucide pentru ca iubesti viata intr-o luxurianta paleta de nuante rareori acceptate...

"it`s my turn to be high and I can`t be high at school"

cred ca in definitiv sunt incestuoasa iubind-o pe aceasta cealalta eu, mangaind-o incet ca pe un cerc care inevitabil va deveni vicios...

ca orice papusa ruseasca autentica imi permit luxul multiplelor personalitati...

N.P mai inseamna NonPosibil

sau Noua Personalitate...

`y a pas d`raison pour qu`tu n`pleures pas

Avec tes souvenirs sur les bras..."

y tu mama tambien

un film proiectat undeva pe spatiul infinit atomic dintre corpurilor noastre stranse...
un film al memoriei vegetale
facut din frunze de baobab
si esente din Africa...
te ragasesc in intalnirea dintilor mei cu acea consistenta fragila a pepenelui galben...

pentru Valentina...

pentru acea dimineata japoneza...

le jardin perdu

nostalgia gradinilor de altadata sta toata refugiata in placile de beton ale balcoanelor de la ale caror ferestre ma privesc uneori niste ochi acoperiti de lumina ridata...

ma privesc dimineata cand plec si suflu in papadii punandu-mi dorinte ciudate si mici...

ma privesc uneori noaptea cand ma dau in leagan tipand imprecatii si scotand scantei din ciocnirea mea frumoasa cu cate o dorinta care n-a ajuns la steaua ei....

mai raman uneori imprimata pe retina lor intr-o miscare abstracta a picioarelor sau a gurii...dar sunt Trecut...poate Memorie...sunt un trecut proiectat pe o planseta antropomorfa...

sunt Trecut pentru ca tineretea e ceva care se conjuga mereu la trecut....

si totusi...

miscarea mea

si mana

si gura...

o problema de nerezolvat

mai ales in diminetile cu prea multa lumina....

noir desir

vreau sa-mi rupi dresurile cu dintii

si cu limba ta de planete de foc

sa-mi lingi picioarele

si oboseala cautarilor

vreau sa fii primar ca un mit

ca aceasta intamplare sa fie absolutul realului...

auto-idiosincrazie

ma intreba cineva de curand de ce nu ma scriu recenzii de carte pe Memories box, sau chiar pe blogul meu, si am fost putin deconcentratade aceasta intrebare , pentru ca nu m-am gandit cu adevarat ca existenta acelor recenzii este importanta pentru cineva...

imi vine foarte greu sa recomand cuiva o carte...trebuie, mai ales , sa vad persoana respectiva pe scena acelei naratiuni, in eclerajul faptelor puse in discutie, trebuie sa-l consider capabil sa se lase convins de manipularea pe care o presupune orice diegeza...asta inseamna sa stiu ceva, oricat de vag, despre persoana respectiva. exista intotdeauna acele carti pe care le poti reconada oricui, carti foarte bune, cum este de exemplu "Portret in sepia"de Isabel Allende si carti pe care nu le poti recomanda decat unui cititor rafinat, experimentat si foarte pasionat de lectura. din aceasta ultima categorie face parte "Povestea unui idiot spusa de el insusi". romanul scriitorului catalan Felix de Azua, pleaca de la un profund sentiment de idiosincrazie pe care naratorul il are nu numai fata de el insusi, ci si fata de propria sa viata pe care o presimte incapabila de ceva cu adevarat extraordinar. plecand intr-o cercetare asupra "continutului fericirii", personajul narator deschide un ochi imens si hipersensibil spre miscarea, uneori vaga, alteori spasmic intensa, a propriei sale vieti. copilaria dominata de educatia religioasa, adolescenta acutizata de sexualitatea usor perversa, stagiul militar si tineretea subminate de ideologii politice, toate sunt urmarite cu o ironie deosebit de inteligenta si disecate intotdeauna pana la expunerea osului motivatiilor psihologice cele mai profunde.

estetica nihilista cu accente dostoievschiene combinata cu expuneri sistematice, dar sardonice de filosofie sau literatura universala, fac din "Povestea unui idiot spusa de el insusi" cronica unui mort care isi bantuie propria sa viata...

Marius

stiu ca intelegi

mai ales punctele de suspensie

ca iti plac rochiile ei

si rochiile mele

si extravagantele noastre in tot felul de nuante de fum

si pantofii

si tunsorile frantuzesti...

... plecam impreuna, toti trei

un fel de The Dreamers...cu o mare Bertolluci

sans memoire

Mnemosyne s-a maritat fulgerator cu Marcel Proust ca sa fie sigura ca nimic din sublimul banal al zilelor fara evenimente nu se va strege sau dilua...

superb banal...erai...adica esti...

nu imi mai cer scuze pentru libertatile mele...

3 a.m

"imi vine sa fug de acasa, sa alerg pana cad in genunchi, sa ma plimb cu bicicleta, sa sar de pe bloc, sa trec granita pe ascuns, sa inot, sa fac skydiving, sa merg cu masina cu 300 km/h, sa-mi rup o mana, sa imi fac gaura in limba, sa merg cu trenul, sa fumez marijuana, sa merg cu viteza pe un motor,sa bat pe cineva, sa citesc o carte, sa fac dragoste, sa ma imbat, sa mananc capsuni, sa sarut pe cineva, sa sar in zapada in pantaloni scurti, sa sparg un geam, sa fur un autobuz,sa ma plimb cu metroul, sa-mi injectez adrenalina...si nu vreau sa mai dorm...ma simt captiv....vroiam sa zic asta cuiva si doar tie iti pot spune...."



cel mai frumos mesaj de dragoste pe care l-am primit vreodata...

cherry blossom girl

eclere cu crema de vanilie si coacaze
fotografii vechi cu femei cu palarii cu voaleta
lalele ciclam
cateva carti
albumul "the virgin suicides" de la air
doamna de la croitorie
florile care luna viitoare vor fi cirese
limonada in carafa
si o bicicleta
pentru o calatorie
spre o alta viata...



I just want to go out
Ever night for a while
Cherry blossom girl ...

memory box

am avut mereu o intuitie fabuloasa....
am stiut mereu locurile pe care nu o sa le mai vad niciodata
si locurile unde voi reveni
oamenii la care ma voi intoarce
oamenii care vor ramane in trecut
amintiti uneori
uitati mai intotdeauna...
si acum stiu ca niciodata nu ma voi mai intoarce....
fac bagaje
totul pus in cutii
unele lucruri la "uitate pentru totdeauna"
altele la "de amintit candva"
nimic la prezent...

anti-poupee rousee

anti-poupee rousee

orele

"sa privesti viata in fata.... intotdeauna sa privesti viata in fata si sa o traiesti asa cum este ea si in final sa ajungi sa o cunosti, sa o iubesti pentru ce este ea si apoi....sa renunti la ea...
intotdeauna anii dintre noi
intotdeauna anii
intotdeauna dragostea....
intotdeauna orele..."

Qui êtes vous, Polly Maggoo?

un cantec de leagan psihedelic ma adoarme in fiecare noapte
si ma simt ca in "Qui êtes vous, Polly Maggoo?"
linii si ochi mari rimelati cu stralucirii
alb negru
alb negru
alb negru
un fel de neo retro
si respir greu pana ajung intr-o camera imensa cu mii de oua dogmatice care stau prinse de tavan...
idei
idei
idei
dar mai ales ideea de EU...
noua...

un chapeau...

imi doresc o palarie cu voaleta...
o palarie care sa-mi spuna povestea ei
careia sa-i dau forma povestii mele
o palarie care sa se asorteze cu fumul din preajma mea
cu Ella Fitzgerld , cu Anais Nin , cu doamna Dalloway
putin si cu Almudena Grandes
si cu acesta umbra a lucrurilor care isi viseaza mereu alte forme...

Pisica de Cheshire ...

totul e nou....
din nou.
sunt un fel de Alice in tara minunilor...
ma asteapta o partida de ceai, un palarier nebun, si o regina care vrea sa-mi taie capul...
dar imi place aici...seamana putin cu Parisul meu imaginar...

cinematic life

da...
o altfel de noapte
o altfel de zi
ca un fel de zbor fabulos sudat pe fiecare celula nervoasa
ca o calatorie in luna...
da...
asta traiesc...

Surannée

Surannée, comme une ballerine
De l`Opéra Garnier, indémodable, mais
Surannée, chemise en popeline
Sonnets de Mallarmé, peu négligeables, mais

Surannée, après le chant du cygne
Dépassé, mis à la consigne
Du Grand Hôtel, peu loin du Pier
Souvenir d'un souvenir

Surannée, comme la beauté divine
D`une infante en corset, inoubliable, mais
Surannée, la fumée des dancings
Le parfum des sorbets, irremplaçables, mais

Surannée, après le chant du cygne
Dépassé, mis à la consigne
Du Grand Hôtel, peu loin du Pier
Rire puisqu`il vaut mieux en rire

Surannée, comme un grand verre de gin
Au Plaza Athénée, inoubliable, mais
Surannée, comme une ballerine
De l`Opéra Garnier, indémodable, mais.

de neinlocuit...

ma intrebam ce mai ramane dupa o astfel de bomba atomica?
doar sobolanii fiintei...
asta a mai ramas din mine?
cine sunt?
cine sunt?
cine sunt acum?
si am gasit pe jos langa un cos de gunoi o poupee rousse...
papusile rusesti sunt de neinlocuit
dar poate e mai bine...
mereu le gaseste cineva care le apreciaza mai mult deschiderea...

in loc de autopsie

se ia un bisturiu
se face pe obrazul stang o prima incizie
nu foarte adanca
apoi se decupeaza cu atentie pana la maxilar, pana la nas, pana la arcada, pana la ureche
aceasta piele atinsa de falgelul timpului, emotiei si istoriei personale se arunca pe fereastra, pe un fond de rasete si aplauze
se ia alt bisturiu
si pe obrazul drept se face o alta incizie
nu foarte adanca
si se decupeaza cu mare grija pana la maxilar, pana la nas, pana la arcada, pana la ureche
aceasta piele atinsa de alti oameni, de soare mult si de valuri din mare se arunca pe fereastra,pe un fond de rasete si ovatii
se ia apoi o plansa cu un detaliu din Matisse Lectia de pian
si se lipeste peste lipsa de semnificatii a golului din obrazul stang
se lipeste atent, incat sa insemne memorie si emotie
apoi se ia alta planseta cu un detaliu al privirii al Doamnei M de Lempicka
si se lipeste peste lipsa semiurgica din obrazul drept
se lipeste atent, incat sa propage mereu Dorinta...

restaurarea a fost facuta
pacientul supravietuieste...

surannee...

un fel de anatomie a vagului...structurata in galbenul de fum al lucrurilor pe care nu poti sa le uiti...dar pe care nu mai poti sa ti le amintesti niciodata cu adevarat...

magnolii violet

ireversibil...tot

si apa care imi curge

pe gura

pe sani

pe glezne....

stazile...

o singura alegere posibila din imposibil de multe...

intersectii...

dar pentru ce, daca nu-mi doresc nimic?