audit

Mircea Eliade constata in Istoria Religiilor ca egiptenii din antichitate considerau actul cinegetic o modalitate de cucerire a lumii. Am retinut asta pentru ca m-a frapat precizarea categorica: a lumii. Nu a spatiului. Vanatoarea fiind un act de cunoastere fundamental, devenea un act de luare in posesie.

Pe de alta parte, eu am considerat ca omul modern recucereste lumea printr-o vanatoare de semne si semnificatii. Omul contemporan este stapan peste lucrurile carora le atribuie o semnificatie personala, un sens subiectiv.

Dar eu nu mai sunt un astfel de vanator. Pentru mine, nimic nu inseamna nimic. Traiesc din cota referentiala a tuturor lucrurilor si faptelor, gestionata la comun cu toti ceilalti oameni.

Aseara am iesit sa-mi cumpar un pachet de tigari. Cineva imi cere un foc. Ma amuza gandul ca as putea fi un fel de Prometeu feminin. Ii intind o bricheta. O ia. Multumesc. Cu placere.

Fumez o tigara pe o banca, intr-o statie de autobuz unde sunt stationate neregulamentar doua taxiuri. Daca as fi avut portofelul la mine, si nu doar suma necesara pentru a cumpara un pachet de tigari, as fi urcat intr-unul dintre acele taxiuri si as fi mers in centru. Doar ca sa fumez o tigara. In Centru. pentru ca nu mai sunt in Centru de ceva timp si mi-as dori sa fiu.

Nu ascult nimic cu adevarat, desi aud.

Nu spun nimic cu adevarat, desi vorbesc.

Nu vad nimic cu adevarat, desi privesc.

Indexez. Trec in revista. Sunt regulamentara. Traversez pe culoarea verde a semaforului. Pun resturile de tigara la cos. Pun hartia in containerele speciale pentru hartie.

Imi trece prin minte figura semi amuzata, semi surprinsa a Domnului X.

"Bine, dar de ce?"

"Because it's what Dragos Bucurenci would freaking do!"

Alt raspuns mai bun nu am. Pentru moment.

P.S. S-a intors si Marcello din vacanta.