Ultima scrisoare
Iti spun adio astazi,
dar vei fi cu mine mereu...
Te vei topi intr-un strop de sange,
ori vei fi un sarut
care-mi va mangaia fata,
ori vei fi ca un brau de foc
in jurul mijlocului meu...
Primeste
marea dragoste
care a rasarit din viata mea
si care a gasit in tine,
asemenea unui explorator ratacit,
oaze de miere si paine.
Eu te-am intalnit dupa furtuna...
Ploaia spalase aerul,
iar in apa
au lucit picioarele tale
ca doi pestisori.
Adorato,
ma asteapta luptele mele...
Voi colinda pamantul,
iti voi zidi o pestera,
si acolo
ostasul tau te va astepta
pe un pat de flori.
Nu te gandi
la furtuna care a trecut printre noi
ca un fulger fosforescent,
lasandu-ne arsurile ei.
Acum ma intorc
sa lupt pe pamantul meu ,
si,
cum inima mea este acum desavarsita
prin jertfa de sange pe care mi-ai dat-o
pentru totdeauna;
si cum am
mainile pline de fiinta ta pura,
priveste-ma,
priveste-ma,
priveste-ma pe mare
cat de vesel ma avant in aceasta lupta;
priveste-ma prin noaptea
prin care navighez,
caci de mare si de noapte
sunt ochii tai.
N-am plecat din tine
cand m-am indepartat.
Acum iti voi marturisi:
pamantul meu va fi al tau...
Eu il voi cuceri,
nu numai pentru a ti-l darui tie,
ci pentru a-l darui tuturor,
pentru a-l darui poporului meu.
Jecmanitorul isi va parasi intr-o zi cetatea,
cotropitorul va fi alungat.
Toate roadele vietii
vor creste in palmele mele
obisnuite de mult cu ogoarele,
Si voi sti sa mangai noile flori,
pentru ca tu m-ai invatat duiosia.
Adorata mea,
vei veni cu mine,
sa luptam corp la corp,
pentru ca in inima mea
traiesc saruturile tale
ca niste drapele rosii...
Iar daca voi cadea
nu ma va acoperi numai pamantul,
ci si aceasta mare dragoste
pe care mi-ai daruit-o
si care curge in sangele meu.
Vei veni cu mine...
Te voi astepta in ceasul acela,
in toate ceasurile te voi astepta.
Iar cand va veni
tristetea pe care o urasc
sa-ti ciocaneasca la poarta,
spune-i ca eu te astept...
Iar cand va veni singuratatea
si-ti va cere sa schimbi
inelul pe care este gravat numele meu,
spune-i singuratatii
sa vina
sa stea de vorba cu mine.
spune-i ca eu a trebuit sa sa plec,
pentru ca sunt ostas,
si ca te astept
acolo unde sunt
sub bice de ploaie,
sub grindini de foc.
Te astept in desertul cel mai arid,
te astept langa lamaiul cel mai inflorit,
te astept oriunde pulseaza viata,
unde se naste primavara.
Cand iti vor spune :
"Omul acesta nu te iubeste",
adu-ti aminte
ca picioarele mele umbla prin noapte singure,
ca picioarele mele cauta
picioarele tale mici.
Iar daca iti voi spune
ca te-am uitat,
daca-ti voi spune chiar eu
ca te-am uitat,
sa nu ma crezi!
cine, si cum ar putea sa te smulga
din inima mea?
Si cine mi-ar mai primi sangele ,
cand eu ti l-am daruit tie?
Dar,
cu atat mai mult,
nu pot sa-mi uit poporul!
Voi lupta pe fiecare strada,
indaratul fiecarei pietre,
iar dragostea ta ma va ajuta.
tu esti o floare
care ma umple mereu cu aroma ei
si care se deschide in mine
pe neasteptate,
ca o stea minunata,
E noapte...
O apa neagra
si lumea adormita
ma invaluie...
Dar astept aurora...
Iar pana atunci
eu iti scriu atat:
"Te iubesc!"...
Pastreaza curata,
inalta si apara
dragostea noastra...
O las in grija ta
asa cum as lasa un pumn de pamant
plin cu seminte...
Din dragostea noastra se vor naste vieti,
din ea se vor impartasi multi.
Poate ca,
intr-o zi,
un barbat si o femeie
asemenea noua
ne vor atinge dragostea,
si ea va avea inca destula putere
ca sa arda mainile care o vor atinge!...
Cine am fost?
Asta n-are nicio insemnatate!
vor stinge acest foc, iar focul
le va destainui numele tau simplu
si numele meu,
numele pe care l-ai stiut numai tu,
pentru ca,
pe pamant,
numai tu singura stii cine sunt,
si pentru ca nimeni nu m-a cunoscut
asa cum ma cunoaste una singura
din mainile tale;
pentru ca nimeni n-a stiut
nici cand,
nici cum
arde inima mea.
Au stiut-o doar ochii tai mari,
a stiut-o gura ta,
sanii si pantecul tau
si sufletul tau
pe care l-am desteptat,
pentru ca sufletul tau sa cante
pana la sfarsitul vietii...
Dragoste, te astept!
Adio, dragostea mea, te astept...
Adio, dragostea mea, te astept...
Asa se termina aceasta scrisoare,
fara nicio umbra de tristete.
Pasul meu calca sigur pe pamant...
...Mana mea scrie aceasta scrisoare pe drum si,
in mijlocul vietii voi fi totdeauna
alaturi de prieteni,
impotriva dusmanului,
cu numele tau pe buze
si cu un sarut care niciodata
nu s-a despartit de sarutul tau.
PABLO NERUDA.
