high school lover...

cand am iesit din club, afara era soare. mergeam incet pe lipscani.
o pereche de ochelari cu rame groase si lentile fumurii ar fi fost perfecta.

dar mai ales
dimineata era perfecta, ca si dimineata din mine care se misca violent ca un peste mitic, lovind cu o coada imensa toate organele mele, toate gandurile amestecate, deformandu-le, transformandu-le...

dar mai ales
noul meu secret. o noua geometrie plastica de visare si de viata care pulseaza, care pandeste la fiecare colt de gand, care ma ataca, care ma devoreaza...

dar mai ales
noua mea viata, cu toate certitudile, care ar putea fi verificate matematic, daca eu as sti ecuatii, sau explicate prin teorii de fizca cuantica sau metafizca de duzina.

s-au risipit demonii mercantili. au ramas doar cei adevarati, endemici, cei responsabili cu excesele de tinerete...cu noptile albe...

el avea maini usor aspre si m-s fi dat lor ca sa se transforme in instrumente de exfoliat acel bine, acea liniste si acea siguranta din mine care seamana uneori incredibil cu moartea...

Si doamna Dalloway tot eu sunt...

"Mrs Dalloway said she would buy the flowers herself." / "Doamna Dalloway spuse ca va cumpara ea insasi florile."

desigur, o fraza poate fi un text.

pentru mine, prima fraza din Doamna Dalloway, de Virginia Wolf, este textul perfect.

ca o mantra secreta, o repet in gand inainte de orice alegere importanta, pentru ca si eu ca si Clarissa, am trait o dimineata perfecta, cu sentimentul palpabil al tuturor posibilitatilor extraordinare care ma asteapta si convingerea ca acela e momentul in care fericirea va incepe.

desigur nu a inceput nimic, nu mai era nimic de asteptat. fericirea se consuma, se inampla chiar atunci. dar eram inca si mai tanara decat acum ca sa stiu...daca as mai trai un astfel de moment nu sunt sigura ca as sti, chiar si acum, sa-l recunosc...

astazi m-am trezit cu " such a sens of possibility" si gandul ca voi cumpara florile chiar eu...

"Doamna Bovary sunt eu"

"esti trista?", ma intreaba el.
eu zambesc si incerc sa gasesc o modalitate de a schimba ireversibil subiectul, dar totusi intreb:
"de ce crezi asta?"
"e ceva altfel la tine. chiar si cand dansezi sau zambesti...parca tot esti trista."
ma uit la el neconvinsa ca ar fi concluziile trase de el si imi imaginez cine i-ar fi putut spune asta despre mine.
"iesi usor in evidenta. si iti dai seama ca vad sute de fete aici, aproape in fiecare seara si mai ales in week-end. tu ai ceva altfel. de ce esti trista?"
nu raspund. ma uit in scrumiera. patru resturi de tigara. trei groase (kent blue) ale lui, unul subtire (pall mall light) al meu. pune mana incet peste a mea (asta e un gest care ma emotioneaza intotdeauna. il gasesc profund uman, profund intelegator, senzual uneori, mai mult decat un sarut...imi calmeaza pe loc toate nevrozele, ma cucereste), dar nu pot raspunde pentru ca nu am niciun raspuns. nu sunt trista. sunt usor bovarica si totusi, in acelasi timp imi vine sa strig ca anais nin: "Vreau femei frumoase si barbati aratosi. Vreau sa dansez. Vreau droguri. Vreau sa cunosc oameni perversi si sa fiu intima cu ei.  Nu ma uit niciodata la fetele naive. Vreau sa musc din viata si sa fiu sfasiata de ea".

"plec.", spun dintrodata si el revine din visare.
"te conduc."

afara incepuse sa ploua. imi amintesc: "Substantele vii, cele aflate in putrefactie si cele moarte isi amesteca balele  si isi infesteaza mediul. Culorile capata straluciri aurii si argintii, negrul si nuantele de cenusiu devin mai puternice si mai fine. Apar diferite luciri. Ploaia face ca materiile sa se amestece si sa se intalneasca. Ea este liantul care face posibile retetele de chimie si biologie."

"te mai vad?", ma intreaba mai serios decat e cazul.
imi pun aceeasi intrebare.
"poate", indraznesc sa raspund.
"unde? vii aici vineri?"
"intr-o cabina telefonica", raspund in timp ce ma urc in taxi.

il vad un moment, in oglinda retrovizoare, razand.

love is a loosing game...crede Amy Winehouse.

jurnal 3

"Am plans pentru ca nu mai puteam sa cred si ador sa cred. Inca mai pot iubi cu pasiune fara a crede. Asta inseamna ca iubesc omeneste. Am plans pentru ca de acum inainte voi plange mai putin. Am plans pentru ca mi-am pierdut durerea si nu sunt inca obisnuita cu absenta ei".

jurnal 2

"Femeile ma intreaba mereu despre pantofii sau rochiile mele. Ele cred ca daca vor avea pantofii mei, rochiile mele, parfumul meu vor obtine acelasi efect. Nu le trece prin minte ca e nevoie de ceva mai mult decat atat...ceva ce numai eu pot avea."

jurnal 1

"Tu nu esti dominanta intrinsec, ci in autoaparare- impotriva suferintei, impotriva fricii de abandon, care iti aminteste perpetuu abandonarea de catre tatal tau- incerci sa cuceresti, sa domini. Nu iti folosesti puterea pentru a face rau sau a comite cruzimi, ci pentru a-ti demonstra eficienta. Nu vrei barbati slabi, dar pana nu devin slabi in mainile tale, nu te simti satisfacuta. Ataci mereu prima, ca sa nu fii tu cea atacata..."

nouruz

mana lui impingea usor leaganul...

"film independent spuneai, nu?"

"da"

el rade si impinge iar leaganul...

"s-a terminat ...totul"

ma priveste suspicios...

"imi doresti ceva?"

el ma ia de mana.

"te doresc pe tine tie insati..."

maine...nouruz

presimtirea nadirului.

une lettre...

m-am gandit mult si am incercat sa-mi amintesc de unde sau cum ai aparut, dar chiar nu stiu.
ai aparut dintrodata cu toate lucrurile tale: rochiile tale ciudate agatate pe pereti, muzica ta frantuzeasca, parfumurile tale, cartile, revistele, filmele tale vechi, mersul la cinemateca, obsesiile tale...in comparatie cu tine si lucrurile tale, totul mi se parea stupid, banal si prafuit in viata mea.
stateam cu tine cand faceai baie, baile tale lungi, si as fi putut sa te ascult ore intregi vorbind.nimeni nu vorbeste ca tine. eu nu cunosc pe nimeni care sa inteleaga lucrurile ca tine si sa le exprime asa.
aveai mereu idei, pareai mereu nelinistita, chiar si atunci cand te dadeai in leagan si spuneai ca esti trista...aveam impresia ca minti, doar pentru efect. de la tine am invatat sa cheltui ultimii bani pe lucruri inutile: flori, bilete la film, reviste.
mi-am dorit atat de mult sa fiu ca tine.sa fiu tu.
indiferenta ta a venit dintrodata asa cum vine totul din partea ta. nu am inteles-o si am suferit mult. mi-e incredibil de dor de tine.

stare de...

singura in ultimul tramvai.

imi amintesc un afterparty pe plaja la kudos. cativa oameni si un DJ care mixa de parca ar fi fost mii...un sentiment ciudat de liniste, ca si cum eu as fi fost acolo si totusi deasupra tuturor ca un nor sau ca un gand...marea isi mixa si ea miturile...

o conversatie cu akai. trenul trecea peste pod si eu stateam asezata pe scari cu piciorele atarnand afara. ea era speriata, desi niciodata nu s-a gandit ca as sari din tren...nu mi s-ar potrivi..

"esti incredibil de frumoasa", imi spune iar eu tac in continuare. nu am uitat niciodata tonul vocii. articularea perfect mirata, perfect infatuata...pentru ca eu eram a ei...

senzatie de jean paul gaultier...tricou marinaresc cu dungi si imprimeu floral...uneori discret, alteori nu...

mi-e dor de prafuri prelevate de pe urmele oamenilor care treceau prin mintea mea, dor de lumini, de nevroze, de converse rosii si albastri mai ales, de balone, de leagane, de tigari si sali de cinema...

frumoasele maini...

imi amintesc o noapte specifica...sau poate dimineata, pentru ca era deja 5.

el adormise.

somnul te lasa mereu vulnerabil in fata privirii cercetatoare a celorlalti...

l-am privit, cum nu il mai privisem inainte...si niciodata dupa...

o radiografie a unui sentiment.

mi-am dorit sa dispar.

sa ii las in mana un avion de hartie si sa dispar. sa nu stie cum a ajuns in acel pat si nici cine i-a sarutat degetele in timp ce dormea...

un avion de hartie.

mi-am dorit atat de mult sa dispar incat credeam ca somnul ma va topi...

stare de...

intotdeauna am detestat acele momente in care fericirea e un fel de conditie sine qua non: zile de nastere, sarbatori religioase, anul nou... obligatia sociala sau externa de a oferi un cadou, de a face urari, de ati petrece timpul cu cineva...de aceeea imi place sa fac cadouri fara ocazie, sa scriu scrisori sau felicitari in zile obisnuite...

uneori mi se pare mai firesc, ca la aniversarea mea, sa fie eu cea care daruieste ceva oamenilor...oamenilor care inseamna ceva.

ma gandesc ce...

Sunday, before my birthday...

un matin comme un jardin...

dimineata boema

alegeri dificile: ceai cu rom versus cafea cu lapte.

ma asez in cosul cu rufe postat in mijlocul camerei, cu picioarele ridicate, imbufnata, dar numai de dragul aparentei.

beau incet cafeaua si ma gandesc la carti si oameni si stari.

as vrea sa dispar in cosul cu rufe, sa traiesc intr-un cort facut din camasi, sa dorm pe prosoape, anticipand baloane de sapun sub un cer facut din rochii cu nori de cupe de sutien, sa scriu povesti pe bilete de autobuz uitate in buzunarele fustelor...

dar sa dispar.

sa nu mai fiu a nimanui si nimeni sa nu mai stie de mine...

totusi sunt bine dispusa...

...

iarba era umeda si rece pe terenul de fotbal. steam intinsa pe lina de la mijlocul terenului, plangand cu rochia stansa sub bine, fumand nevrotic o tigara lucky strike. probabil lucruile s-ar fi vazut altfel de pe linia portii.

partide.meciuri.jocuri.

e mai bine sa nu-ti doreşti mereu sa câştigi. sunt înfrangeri care te duc mai departe, in locuri noi şi victorii care doar te limiteaza...
eu mi-am dorit prea mult sa fiu eu invingatoare...

playground love

ma transform in mii de bule de sampanie, sau creta facuta din praf colorat de stele...

mai intai pista.alergam sa ma ajung pe mine insami din urma. descantec de crai noi.

apoi somnul langa ea. mereu odihnitor.o privesc la 6 fix dimineata. prima oara am privit-o dormind pe plaja din mangalia sub spuma si sarea marii. imi amintesc ca odata am privit-o dormind la 4:08 dimineata, dupa bal.

apoi dimineata. nevoie de dezordine. sunt momente in care am nevoie de o fusta sifonata, de un tricou ciudat, de pantofi uzati si par dezordonat. sa simt ca am intrat in viata dupa un afterparty.

apoi jocurile de cuvinte. jocurile noastre. playground love...placere exploziva, mai intens decat drogurile, decat sexul oral, decat inghetata de pepene galben, decat literatura rusa, decat wong kar-wai, decat Lazar inviat din morti, decat muzica simfonica...decat libertatea...

apoi in parc. il rog pe un licean ciudat sa ma lase sa ma urc pe placa lui."pe tocuri?", "da, pe tocuri!".ma plimb putin. imi vine sa ma intind pe pista, la soare in miezul zilei, asa cum m-am intins in miezul nopti.am nevoie de soare. sunt cam palida. ma dau putin in leagan... imi place pendularea...a fi intre doua lucruri...iata deja un destin special!

presentiment

asa incep primaverile.

nopti cu fereastra deschisa, crini portocalii, limonada cu ghimbir, galagia baietilor care trec spre terenul de fotbal, petrecerile cu muzica ruseasca din gradina...

stau intinsa pe masa din fata ferestrei, presimtind…caldura trotuarelor inguste, acoperisul caselor pe care ma voi intinde la soare, ciresele, cinematografele, macii… si undeva, deasuprat tuturor lucrurilor marea…

am decis sa incetez sa-mi mai regizez viata...

elle a des nouveaux rêves...

a inceput perioada in care intrebarea "ce iti doresti de ziua ta?" o sa ma asalteze obsedant.

m-am gandit serios daca imi doresc ceva de ziua mea si cred ca am gasit ceva...

imi doresc un iubit care sa conduca cel mai vechi si dezafectat model de dacia 1300, cu parbrizul din spate spart.

el sa vina sa ma ia la mare.

eu sa cobor desculta, cu o pereche de sandale albastre in mana, cu o geanta imensa, plina de lucruri inutile, purtand un luxuriant parfum Hermes.

sa fredonam impreuna un singur refren stupid, tot drumul..."If you are what you say then you are a superstar".

sa dansez tota noaptea, cu el, pe plaja, intr-o rochie transparenta.

sa ne despartim la cateva zile dupa, pe o melodie de la Nouvelle Vague.

joi noapte

nu-mi mai amintesc exact cum am ajuns in acest punct. s-au intamplat atatea lucruri si totusi nimic. imi amintesc precis zgomotul seringii pe tava metalica.

mi-am dat seama ca m-am oprit din tremurat...de fapt ca m-am oprit si atat.
am dormit mult si linistit, deschizand ochii din cand in cand doar ca sa vad crinii portocalii de pe masa.

sanatoriu. cearcefurile apretate, peretii albi, ferestrele deschise, tacerea...

fixez aripile libelulei si ma gandesc sa-i inventez atele pentru zborul ei crosetat.

jumatate de pomelo.

adorm iar. visez ca merg pe un scuter portocaliu pe bulevardul magheru, spate in spate cu un barbat care conduce. port un pardesiu corai cu bordura florala galbena. "nu e vina ta ca esti atat de tanara!" mi-a spus el in timp ce eu coboram ca sa imi cumpar o palarie.

profetia: "o sa mai cazi odata iar apoi ai sa pleci pentru totdeauna de langa el, invingatoare".

insomnia

nu pot sa dorm
si atunci cand reusesc sa dorm cateva ore, somnul imi este superficial, obositor, populat de secvente decupate din trecut, alteori fantomatice, modificate, dar mereu cu aceiasi protagonisti...
figurile lor se caricaturizeaza, se ingroasa monstruos...
am senzatia uneori ca somnul adevarat, somnul acvatic, somnul cadere nu va mai veni niciodata...
poate ca am nevoie de brate care sa imi mangaie insomnia...

tout simplement...

era aproape 4 dimineata cand am ajuns acasa.

m-am aruncat imbracata in patul ale carui asternuturi nu miroseau decat a parfumul meu...

am adormit aproape imediat, dar m-am trezit repede.

soarele inca nu rasarise.

am facut un dus rece si o cafea.

asezata pe marginea ferestrei, cu picioarele atarnate afara...asteptam.

asteptam sa se evapore picaturile de apa de pe piele, soarele, ploaia...

tremuram de frig, aproape goala, dar simteam ca asta imi face bine...

credeam ca voi fi trista, dar nu am fost...

Tout doucement

Envie de changer l'atmosphère, l'attitude

Tout doucement

Besoin d'amour pour remplacer l'habitude

Tout simplement

Arrêter les minutes supplémentaires

Qui font de ma vie un enfer

Je l'aime encore mais plus vraiment.

Tout doucement

Sortir de ses draps et de son cœur

Tout doucement

Sans faire de bruit pour pas qu'il pleure.

Tout simplement

Changer de peau oublier tous les amants

Fermer les yeux se sentir de nouveau autrement

Tout simplement

Fermer pour cause de sentiments différents

Reviendrait peut-être dans un jour, un mois, un an

Dans son cœur dans sa tête

Si encore il m'attend ....

Tout simplement

Fermé pour cause de sentiments différents

Tout simplement fermé pour cause d'inventaire

Dans mon cœur dans ma tête

Changer tout vraiment.

Curieusement les aiguilles tournent

Mais ce ne sont pas celles du temps qui passe

Presque en silence quand on débute en scène

C'est pas vraiment la solitude mais c'est la certitude

D'un sentiment indépendant de son attitude

Tout simplement

Fermé pour cause de sentiments différents

Reviendrait peut-être dans un jour, un mois, un an

Dans son cœur dans sa tête

Changer tout vraiment.

Si encore il m'attend...

Tout doucement

Sur la pointe du cœur tourner la page

Tout simplement

Choisir un nouveau livre d'images

Tout doucement

Prêt à apprendre à aimer passionnément

Tout simplement

Une autre histoire dans un monde différent

Tout simplement fermé pour cause de sentiments différents

Reviendrait peut-être dans un jour, un mois, un an

Dans son cœur dans sa tête

Si encore il m'attend....