Domnule X,
la balcic a venit toamna, intr-o zi ingrozitor de calda (si eu sunt de acord cu asta!). o sa fie un sezon interesant, se poarta rochiile de dantela si vestele din blana (da, genul asta de materiale actioneaza ca un revelator fotografic, dezvaluie adevarata fata a femeilor. unele sunt incapabile sa poarte asa ceva intr-un fel gratios). eu si sui ne-am simtit foarte singure, in felul acela care iti traseaza un contur imperceptibil, altul decat cel pe care il aveai anterior, contur la care te adaptezi, fie ca vrei fie ca nu (dar noi vrem). am dormit atat de imbratisate incat sui aproape intrase in mine, ii mai ramasesera doar mainile afara, doua maini micute, care agatau obiecte, in incecarea lor de a se sustrage din absorbtie, creand furtuni, uragane de nisip, torente de ceai (eu trebuie sa raman externa tie. nu uita ca sunt mai mult decat o papusa intr-o matrioska infinita). ne-am plimbat mult pe langa mare, (nu suficient), dar sui era incredibil de nelinistita (ma gandeam la tine, domnule x!). constiinta faptului ca nu mai e vara, ca scrisorile nu se mai pun la posta, ca niciodata nu vei sti ca de fapt TIE iti scriem, ca o sa ploua si o sa am umbrela cu buline (o sa avem, pentru ca raman si eu) si ca nimeni nu mai face cataif, atarna in aer, ca un fruct suspendat, ceva in genul picturilor lui Margritte. sui a vrut de nenumarate ori sa se intoarca, dar eu nu cred ca mai are rost. m-am gandit la orhidee (eu la tuberoze), la luxul de a fi liber, la tine, domnule X...
cu drag,
papusa ruseasca (si sui).
