intr-o zi, nu stiu exact cand, m-am decis sa devin filistina. sa reduc totul la conventii mecanice, artificiale si sa pastrez doar pentru mine tot ce gandesc cu adevarat. l-am exclus chiar si de Domnul X din sfera persoanelor fata de care m-as putea confesa, intrucat am impresia ca vrea sa gaseasca in mine un produs finit, fara sa treaca prin faza decantarilor, iar eu inca nu m-am decis cine sau ce vreau sa fiu in continuare, dat fiind ca acum sunt cu adevarat libera, cu adevarat a mea, si starea asta e incomparabila.
cand nu sunt conventionala sunt muta, ca un actor, care in timp ce alte personaje isi rostesc replicile, e prins intre el ca persoana si el ca personaj, practic un decor care tace.
eu tac. poate pentru ca in sfarsit am devenit egoista, poate din placerea gandurilor secrete si a fantasmelor pe care nu le impartasesti nimanui, sau poate pentru ca in sfarsit sunt fericita.
